Mutațiile moștenite într-o genă care menține celulele nervoase intacte s-au dovedit, pentru prima dată, a fi cauza unei neuropatii cunoscute sub numele de boala Charcot-Marie-Tooth (CMT). Această constatare este detaliată într-un studiu condus de cercetătorii de la Școala de Medicină Perelman de la Universitatea din Pennsylvania, și publicat în Neurology Genetics, un jurnal oficial al Academiei Americane de Neurologie.

Trei gemeni  tratați de la sfârșitul anilor 1980 la Institutul Penn Medicine, al doilea cel mai mare din Statele Unite in tratamentul bolii Charcot-Marie-Tooth,  au ajutat cercetătorii să prezinte o imagine mai clară a bazelor genetice ale bolii și să  dezvolte terapii genice corective.

Mutațiile din gena cunoscută sub numele de distonina (dystonin-DST) se adaugă la o listă din ce în ce mai mare de disfuncționalități găsite care provoacă tipul CMT2 al bolii Charcot-Marie-Tooth,  definit prin pierderea fibrelor nervoase sau a axonilor în celulele nervilor periferici (forma axonală). Cercetătorii au arătat că aceste mutații afectează două izoforme proteice cheie, BPAG1-a2 și BPAG1-b2, care sunt implicate în funcția fibrei nervoase. Mutațiile din alte izoforme ale aceleiași proteine au fost anterior legate de o boală  veziculară a pielii.

Neuropatiile sunt frecvente,  apar la aproape jumătate din toți pacienții diabetici, în timp ce neuropatiile ereditare afectează aproape unul din 2000 de oameni. CMT este o tulburare neurodegenerativă debilitantă care  lovește de obicei în a doua sau a treia decadă a vieții și lasă pacienții cu amorțeală (parestezii) și slăbiciune (astenie) la nivelul mâinilor și picioarelor, printre alte simptome legate de afectarea neurologică. Există mai mult de 100 de mutații care sunt asociate cu CMT, fiind probabil multe altele. Studiile anterioare ale cercetătorilor Penn au identificat unele dintre aceste mutații prin studierea pacienților tratați la Penn Medicine.„Suntem hotărâți să completăm piesele acestui puzzle gigant”, a declarat autorul senior Steven S. Scherer, profesor de Neurologie.

Cercetătorii au aplicat secvențierea exomului integral pentru a analiza cele peste 30 de milioane de perechi de baze de ADN care codifică cele 20.000 de proteine la om. Cercetând trei frați gemeni – doi afectați și unul neafectat – cercetătorii au putut să deducă baza genetică a mutațiilor care au determinat ca cei doi frați să fie afectați. Susținuți de un model de șoarece din studiile anterioare care arăta un rol al distoninei în neuropatii, cercetătorii au identificat două mutații recesive ale genei DST, fiecare primită de la un părinte biologic, ca fiind vinovate de apariția bolii. Împreună, cele două mutații ale fraților afectați perturbă izoformele BPAG1-a2 și BPAG1-b2, ceea ce le-a afectat sănătatea axonală, au constatat cercetătorii. Gena DST dă naștere la proteine care reglează organizarea și stabilitatea rețelei de microtubuli a neuronilor senzitivi care permite transportul diferitelor substanțe celulare de-a lungul fibrelor nervoase

„Am colaborat cu această familie timp de 30 de ani, iar acum avem în sfârșit un răspuns”, a spus Scherer, „iar răspunsul a fost o nouă cauză genetică a neuropatiei”.

Descoperirile apropie medicina de dezvoltarea de noi terapii țintă, precum și de terapii genice pentru CMT, concepute pentru a înlocui genele lipsă sau a corecta mutațiile care induc boala.  „Suntem în era în care sunt posibile tratamente pentru bolile genetice”, a spus Scherer (Medicalxpress)