Pentru prima categorie există două subtipuri: pe de o parte, cele care detectează materialul genetic al virusului [prin transcriere inversă urmată de reacție de polimerizare în lanț sau RT-PCR (reverse transcription polymerase chain reaction) numite si teste moleculare sau NAAT ] și, pe de altă parte, cele care detectează componente ale virusului, cum ar fi proteinele de pe suprafața sa (teste pentru antigeni). De regulă, aceste teste sunt efectuate din secrețiile nazale sau faringiene (de exemplu, tampoane sau spălături).

 

1. Testele RT-PCR (moleculare) sunt cele care sunt recomandate în prezent de OMS și de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) pentru diagnosticarea COVID-19.Sunt teste de amplificare a acidului nucleic (NAAT) pentru virusul COVID-19. Confirmarea de rutină a cazurilor de COVID-19 se bazează pe detectarea secvențelor unice de virus ARN de către NAAT ca reacție în lanț a polimerazei cu transcripție inversă în timp real (rRT-PCR) cu confirmare prin secvențierea acidului nucleic când este necesar. Genele virale vizate până acum includ genele N, E, S și RdRP.

O serie de factori ar putea duce la un rezultat negativ la o persoană infectată cu sars-cov2, inclusiv:

 slaba calitate a specimenului, conținând puțin material al pacientului

 exemplarul a fost colectat târziu sau foarte devreme în perioada de infecţie.

 specimenul nu a fost manipulat și expediat în mod corespunzător.

Testele RT-PCR (moleculare sau NAAT) nu ajută la determinarea unei infecții virale COVID în trecut.• De asemenea, nu pot determina dacă o persoană expusă COVID-19 va dezvolta o infecție activă în cele două săptămâni de după expunere.• La unii oameni, virusul poate fi identificat de un test molecular pentru câteva zile la începutul infecției, deci testul s-ar putea să nu găsească virusul dacă se efectuează mai târziu de aceste câteva zile, iar pe de altă parte la alți pacienți, virusul poate fi găsit printr-un test molecular în nas și gât pentru câteva săptămâni, cu mult mai mult decât timpul în care ei sunt de fapt contagiosi pentru alte persoane.

 

2. Testele pentru antigeni, mai rapide și mai ieftine identifică prezența proteinelor de suprafață ale coronavirusului (antigene virale) în probe de secreție nazofaringiană recoltate de la pacienți. Antigenele virale sunt proteine din structura virusului care determină răspunsul imun specific al organismului la acest virus. Secrețiile nazo-faringiene de la pacient se pun pe o bandă de hârtie pe care sunt fixați anticorpi specifici coronavirusului SARS- CoV-2. Daca secrețiile conțin antigen viral se va produce o reacție vizibilă între anticorpii fixați pe banda de hârtie și antigenele virale din secreții.

Testele antigenice ar putea fi, de asemenea, utilizate în scop diagnostic dar ele sunt mai puțin sensibile decât testele moleculare ( RT-PCR), adică pot exista rezultate fals negative • Testele negative ar trebui să fie tratate ca prezumtive. În cazul în care un furnizor de asistență medicală este îngrijorat de faptul că persoana respectivă are COVID-19, chiar și după testul antigenului negativ, atunci rezultatul testului ar trebui să fie confirmat cu testarea moleculară. Din cauza performanței lor încă deficitare, aceste teste nu sunt recomandate de OMS pentru triajul populației.

 

3. De regulă, testele de detectare a expunerii sunt cele care detectează în sânge anticorpii produși de organismul pacientului ca răspuns la infecția cu virusul în cauză. Ele sunt denumite, de asemenea, teste serologice, deoarece sunt efectuate de obicei pe ser sanguin. Pe piață există numeroase teste pentru anticorpii anti-SARS-CoV-2. Eficacitatea testelor pentru anticorpi în diagnosticarea timpurie a COVID-19 este foarte limitată, deoarece anticorpii pot fi detectați în sângele pacientului doar după câteva zile de la infectare. Acest aspect depinde, pe de o parte,de sistemul imunitar al persoanei și, pe de altă parte, de sensibilitatea tehnicii utilizate. În plus, anticorpii persistă o oarecare perioadă de timp după ce infecția s-a vindecat. Ei nu oferă un răspuns clar în ceea ce privește prezența sau absența virusului SARS-CoV-2 și, prin urmare, nu sunt adecvați pentru a evalua dacă persoana testată poate fi contagioasă pentru alte persoane. Cu toate acestea, testele pentru anticorpi s-ar putea dovedi esențiale pentru efectuarea unor studii populaționale seroepidemiologice pe scară largă pentru a evalua, de exemplu, situația imunologică a lucrătorilor medicali și ca unul dintre elementele necesare pentru a ghida strategiile de relaxare a măsurilor de combatere a epidemiei atunci când pandemia este stăpânită. Trebuie acordată atenție faptului că unele teste de anticorpi au sensibilitate și specificitate scăzută și, prin urmare, pot să nu aibă rezultate fiabile și unele teste de anticorpi pot reacționează încrucișat cu altele coronavirusuri care nu sunt SARS-CoV2, virusul care cauzează COVID-19, ducând la rezultate false ale testelor.